Mi-a plăcut mereu să scriu. Am cam ținut scrisul pentru mine, cu mici excepții, reprezentate în principal de lungi scrisori sau e-mailuri trimise câtorva oameni importanți pentru mine, câteodată, spre exasperarea lor cauzată de faptul că înlocuiam comunicarea directă, nemijlocită cu comunicarea în scris. Așa că m-am gândit să îmi cruț apropiații și să îmi satisfac altfel nevoia de a scrie și de a-mi împărtăși gândurile, așa că, iată-ne aici.  Glumesc… dar doar parțial :).

Numele meu este Carmen Sidon. Sunt femeie, coach, manager într-o multinațională, trainer, câteodată copil, câteodată prea adult,  în esență, un om normal, cred. Sunt pasionată de oameni, de tot ce îi face să miște, de tot ce simt, de felul în care cresc și se descoperă pe ei înșiși; îmi place să le fiu alături, din postura de ghid, coach, prietenă, mentor, trainer sau, simplu, din postura de om care ascultă și pe care să îl simtă aproape. Îmi place să învăț de la toți oamenii pe care îi cunosc și să cresc alături de ei. Sunt suficient de norocoasă să îmi trăiesc această pasiune în fiecare zi, astfel încât zilele în care simt că muncesc sunt extrem de puține.

Pe lângă asta, ador să citesc. Simt că cititul mă îmbogățește, mă încarcă și mă ajută să rezolv, într-un mod favorabil pentru mine, paradoxul de a fi o introvertă îndrăgostită de oameni și înconjurată de ei; îmi dă spațiul de a fi eu cu mine, pentru a mă echilibra. Iubesc natura, în special marea, deși sunt născută la munte, în orașul pe care îl consider cel mai frumos din lume, Brașov. Câteodată mai cânt și mă acompaniez la chitară, mai fac câte un pic de yoga (mai am ceva de lucru la disciplină, trebuie să recunosc) și posed ceea ce mi s-a mai spus că este un mare atu: nu mă plictisesc niciodată. Dap, pe bune. Efectiv nu am momente în care să nu știu ce să fac, momente în care să vreau să treacă timpul mai repede doar pentru că nu am cu ce să îl umplu. Pățesc să nu am chef să fac nimic, dar asta e cu totul altă poveste, atunci, a nu face nimic e bine și mă simt ok cu asta.

Scriu pentru a împărtăși idei, experiențe, lecții, gânduri, în speranța că pot fi de folos sau că pot ridica măcar niște semne de întrebare. Dacă nu, măcar nu fac rău, cel puțin așa cred eu. Nu pretind că dețin adevărul absolut despre vreun subiect, de aceea nu îmi doresc să intru în polemici. Sunt perfect conștientă de faptul că fiecare poveste are mai multe versiuni, că fiecare lucru poate fi privit din mai multe perspective și nu consider că a mea este cea universal corectă. Tot ce scriu reprezintă un punct de vedere strict personal pe care, oricine îl citește, are libertatea de a-l lua în considerare sau nu.

Mai multe despre mine, din punct de vedere profesional aici și aici.